Sedința Camerei Deputaților din 21 februarie 2018

Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: Daniel Constantin – despre contribuţia lui Constantin Brâncuşi la sculptura contemporană;

Domnul Daniel Constantin:

La 19 februarie 1876, în Hobiţa, se năştea Constantin Brâncuşi. Mă întreb câtă atenţie va fi acordată astăzi, în spaţiul public, acestui eveniment. Unul dintre simbolurile identităţii noastre culturale, cel care a reuşit să revoluţioneze arta sculpturală în toată lumea occidentală şi dincolo de ea, trebuie să rămână permanent pentru noi un punct de reper al creativităţii şi al potenţialului pe care îl avem ca ţară, depinde doar de noi, să creăm un cadru favorabil, prielnic, oportun şi prietenos, să ştim să ne identificăm valorile, să le susţinem şi să le promovăm!

Membru al Academiei Franceze, Brâncuşi a contribuit covârşitor la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Spirit liber şi sigur de propriul geniu, refuză să fie ucenicul lui Auguste Rodin şi decide să fie artizanul unul stil propriu de ducere la esenţă a formei artistice.

În 1951, Constantin Brâncuşi i-a făcut statului român oferta de a-i lăsa moştenire 200 de lucrări şi atelierul său din Paris, Impasse Ronsin nr. 10. La 7 martie 1951, într-o şedinţă prezidată de Mihail Sadoveanu, Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte a Academiei Republicii Populare Române a luat în discuţie această propunere. La şedinţă au participat George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Alexandru Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius şi Krikor H. Zambaccian.

Academicienii şi intelectualii români au respins oferta lui Brâncuşi, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente şi astfel atelierul lui Brâncuşi a revenit statului francez.

Din păcate, Brâncuşi este exemplul a ceea ce nu trebuie să repetăm ca societate, un artist de geniu, ignorat şi nepreţuit de chiar ţara în care s-a născut. Astăzi avem nevoie de cei care ne-au lăsat peste timp un mesaj de forţă şi rezistenţă, în momentele neprielnice ale istoriei, iar astfel de momente apar când cei de la vârful deciziei ajung să pactizeze cu mediocritatea şi cu mentalitatea coruptă. Ţesutul societăţii poate fi refăcut doar prin cei care au ştiut să menţină o atitudine de luptă şi de respectare a reperelor, care ne pot readuce demnitatea şi cărora le putem asigura continuitatea din generaţie în generaţie.